Divizarea artificială a contractelor de achiziție publică – poate conduce la corecții financiare?

Mulți beneficiari de fonduri europene cred că, atâta vreme cât fiecare contract în parte se încadrează sub pragul legal al achiziției directe, sunt „acoperiți”. O sentință recentă a unui tribunal român arată cât de riscantă este această presupunere.

Speța:

O unitate de învățământ, beneficiară a unei finanțări nerambursabile pentru combaterea riscului de infecție cu SARS-CoV-2, a achiziționat, prin achiziție directă, două produse distincte: un kit de filtrare a aerului de bacterii și viruși și un sistem de dezinfectare cu ozon gazos. Fiecare contract, luat separat, avea o valoare sub pragul legal de achiziție directă. Autoritatea de management a considerat însă că cele două produse răspundeau aceleiași necesități — protecția sanitară a elevilor și a personalului în contextul pandemiei — și că valoarea lor trebuia cumulată la stabilirea procedurii de atribuire. Concluzia: o divizare artificială a contractului, menită să evite o procedură competitivă, sancționată cu o corecție financiară de 25% din valoarea celor două contracte.

Beneficiarul a contestat corecția, susținând că produsele erau complementare, nu similare, având coduri CPV diferite și funcții tehnice diferite. Instanța a respins acțiunea, reținând un principiu esențial: similaritatea produselor, în achizițiile publice, nu se stabilește după codul CPV, ci după scopul și necesitatea pe care le acoperă.

Ce spune legea:

Potrivit art. 11 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul în mai multe contracte distincte de valoare mai mică și nici de a folosi metode de calcul care să conducă la subevaluarea valorii estimate, cu scopul de a evita aplicarea procedurilor de atribuire. Art. 18 alin. (3) din aceeași lege definește produsele similare drept cele destinate unor utilizări identice sau similare și care fac parte din gama normală de produse furnizate pe aceeași piață relevantă. Iar art. 17 din HG nr. 395/2016 obligă autoritatea contractantă să raporteze alegerea procedurii la valoarea estimată cumulată a tuturor achizițiilor similare pe care intenționează să le facă într-un an bugetar — nu la valoarea fiecărui contract în parte.

Ce înseamnă practic:

Pentru orice beneficiar de fonduri europene sau autoritate contractantă, riscul nu este teoretic: o corecție financiară poate ajunge la 100% din valoarea contractului (redusă la 25% dacă s-a asigurat un minimum de transparență), iar contestarea ei în instanță are șanse reale de reușită doar dacă modul de calcul al valorii estimate a fost documentat corect încă din faza de planificare a achiziției.

Concret, înainte de a împărți o achiziție în mai multe contracte directe, merită verificat dacă produsele sau serviciile vizate răspund aceleiași nevoi funcționale — indiferent de codul CPV — pentru că exact acesta este criteriul pe care îl aplică, în mod constant, atât autoritățile de management, cât și instanțele.

Aveți o achiziție publică sau un proiect cu finanțare europeană în derulare?

O evaluare juridică a modului de structurare a achizițiilor, făcută din timp, costă mult mai puțin decât o corecție financiară aplicată ulterior. Dacă vă confruntați cu o notă de constatare a neregulilor, o corecție financiară sau o contestație CNSC, vă pot oferi consultanță și asistență juridică pe toată durata procedurii.